About Me

Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. Mama si bunica o iubeau foarte mult. Bunica ii facuse o scufita rosie, care ii venea de minune, si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie. Intr-o buna zi, mama facu placinte si ii spuse fiicei sale:
- Du-te de vezi cum se simte bunicuta, stii ca e bolnava. Ia o placinta si ulcica asta cu unt pentru ea. Scufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care locuia in alt sat.

Scufita rosie si lupul
In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita, dar nu indrazni, pentru ca in apropiere erau cativa taietori de lemne. Lupul o intreba unde se duce. Si biata copila, care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup, ii spuse:- Ma duc s-o vad pe bunica. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise de mama.
- Locuieste departe? o intreba Lupul.
- Vai, da! spuse Scufita Rosie. Locuieste acolo, hat departe, dincolo de moara, in prima casa din sat.
- Ei bine! spuse Lupul, as vrea sa merg si eu sa o vad. Eu o s-o iau pe aici, tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul.

Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele, pe drumul cel mai scurt, si fetita pleca pe calea cea mai lunga. Sufita Rosie se veselea, alerga dupa fluturi, facea buchete din florile intalnite in cale. Lupul sosi la casa bunicii primul, si batu la usa: cioc, cioc!
- Cine-i acolo? intreaba batranica.
- Eu sunt, copila ta, Scufita Rosie, spuse Lupul indulcindu-si glasul. Iti aduc o placinta si o ulcica plina cu unt, pe care ti le-a trimis mama!
Bunica cea buna, care era in pat, ii striga:- Trage zavorul, manerul va ceda!
Lupul trase ivarul si usa se deschise.

El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi, pentru ca nu mai mancase de trei zile. Apoi inchise usa si se culca in patul bunicii. O astepta pe micuta Sufita Rosie, care dupa catva timp batu la usa: cioc, cioc!

- Cine-i acolo?
Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului, se sperie mai intai, apoi se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse
- Eu sunt, nepotica ta, Sufita Rosie. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu unt pe care ti le-a trimis mama.
Lupul ii striga:
- Trage zavorul, manerul va ceda!
Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise.

Lupul o vazu intrand si, ascunzandu-se in pat sub patura,ii spuse:
- Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine.
Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat, spunand:
- Vai, bunico, da’ de ce ai bratele asa de mari?
- Ca sa te imbratisez mai, bine fata mea!
- Vai, bunico, da’ de ce ai picioarele asa de lungi?
- Ca sa alerg mai bine, copila mea!
- Vai, bunico, da’ de ce ai urechile asa de lungi?
- Ca sa te aud mai bine, copila mea!
- Vai, bunico, da’ de ce ai ochii asa de mari?
- Ca sa te vad mai bine, copila mea!
- Vai, bunico, da’ de ce ai dintii asa de mari?
- Ca sa te inghit!

Scufita rosie

Si zicand acestea, Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti. Dupa ce-si potoli foamea, se culca din nou in pat si adormi. Se intampla ca tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. Auzind sforaitul Lupului isi spuse in sinea lui: "vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava". Intra in casa si deodata il vazu pe Lup. A, a! Iata-te, talhar batran! De cand te caut! Vanatorul vru sa traga cu pusca, dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o pe bunica. Trebuia sa o salveze. El lua o foarfeca, sa spintece burdihanul domnului Lup. Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie, si, cand mai facu vreo doua taieturi, fetita sari afara strigand:
- Vai, ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului!

Bunica iesi la randul ei, dar abia mai rasufla. Scufita Rosie se duse sa caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. Cand acesta se trezi si vazu oameni, vru sa sara din pat, dar se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. Cei trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si se indrepta spre casa; bunicuta, careia ii era foame, manca placinta si untul din ulcica; iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: "De-acum inainte n-o sa ma mai abat din drum in padure, am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele mamei".

Interests

Toutul a inceput dintr_o simpla intamplare... nu si-ar fi inchipuit k vor ajunge sa fie vreodata impreuna dar sa intamplat...Se cunosteau de cativa ani, fara sa fie intre ei mai mult pana ca cei sa-si dea seama ca se iubesc...
Din ziua in care s-au hotarat sa fie impreuna, nu a mai existat zi sa nu se vada... Era asa de frumos armonie...dragoste, credeau k nimeni si nimik nu le-ar putea strica fericirea.
Pacat k exista lume rea si invidioasa... Multa intriga, vorbe de tot felul, rautatzi...Isi faceau sa se certe din ce in ce mai des...
Din focul ce arde in sufletele lor incet, incet, la fiecare cearta ramanea o urma de cenusa...
Zilele parca treceau din ce in ce mai greu. Se vedeau din ce in ce mai rar.. certurile continuau.. in schimb dragostea ramasesera la fel...
Ea ar face orice pt. a inceta aceasta pasa proasta a relatiei si sa hotarat sa vorbeasca cu el:
-Iubitule... ce va ramane din dragostea noastra de ce la fiecare pas exista o scanteie? Te rog spune-mi ca ink ma iubesthi si ca niciodata nu o sa pleci de langa mine orice s-ar intampla...
Cu fiecare vorba o ranea mai mult...simtea ca nu o mai iubesthe ka la inceput.Ceva se intamplase si,.. atunci ea a hotarat sa puna capat relatiei.
I-a trimis un mesaj:
"Cu sufletul ranit... inima sfasiata lumea se naruie peste mine. Nu pot sa inteleg cum sa ajuns pana aici... ne iubeam atat de mult!!! de la ce a inceput totul? mai bine punem capat aici decat sa mai suferim in continuare...Te iubesc si nu te pot uita niciodata! Si daca voi fi nevoita sa mor, voi lua cu mine in mormant dragostea ce ti-o port.
Si daca intr-o zi vei vrea sa-ti amintesti de mine cauta-*ma. ADIO!"
Dupa acest mesaj dureros, astepta un raspuns din partea lui, oricare ar fi fost...
Se facuse deja 3 dimineatza.. nu primise nici un raspuns... isi pune capul pe perna si incearca sa adoarma... De dimineatza se trezesthe si se uita direct la telefon insa nu avea nici un raspuns. Totul i se parea confuz... de fapt el oare chear asta voia???
Zilele treceau ea nu mai manca, nu mai vorbea cu nimeni.. In una din zile a vrut sa iasa in parcul unde se vedeau zi de zi in sperantza k poate il va intalni...
Asa a si fost! El statea pe banca lor.. Sa dus spre el.. la strans in bratze.. l-a sarutat dar el vazandu-si prietenii a impins-o si a plecat cu ei. Ea a ramas pe jos plangand si a jura ca nu o sa-l mai caute niciodata... Pe drum trece pe langa un lac unde si-au jurat iubire prima data. Statea pe pod... Plangea si isi amintea tot ce a fost frumos. A aruncat simbolul dragostei lor "verigheta" apoi simtzind din nou indiferentza lui si-a dat seamaca viatza fara el nu are nici un rost si s-a aruncat in gol de pe pod.. lundu-si viata.. Poaate intamplarea a fost ca el sa fie in apropiere si sa o vada... a sarit dupa ea dar nu a mai gasit-o... locul era foarte adanc...
A iesit si a fugit dupa ajutor dar a fost in zadar... cand au scos-o era deja moarta...Era trist.. a luat-o in bratze si a strigat spre cer: "TE IUBESC DE CE AI FACUT ASTA?"
S-a facut seara. Ea statea in sicriu imbracata intr-o rochie de mireasa superba. El era imbracat in costum de ginere. Statea aplecat peste sicriul fetei sarutand-o pe frunte si spunandu-i la ureche cat de mult o iubesthe si cat de rau iipare ca a ascultat de prieteni lui... "Doamne ce a fost in capul meu... de ce nu mi--am ascultat inima iubit-o??? De ce a trebuit sa ascult de altzii??? De ce Doamne a trebuit sa se intample o tragedie ka asta sa imi dau seama ce am pierdut??? Era totce aveam pe lume, era sufletul meu, bucuria mea,!!! Ce e viata mea fara tine? Nimic!" La imormantare, cel mai greu moment. Toata lumea plangea, totul era o drama. El era pierdut nu vorbea nu facea nici un gest decat plangea si se uita in gol...
Totzi au plecat el a cerut sa mai ramana un pic acolo... a scris pe copacul de langa mormant: "Vom fi din no impreuna.. Te iubesc" Atunci el a scos un cutzi si si la infipt drept in inima. Sangele curgea siroaie... Ultimele sale cuvinte au fost: "Nu am stiut sa te pretzuiesc cand te-am avut langa mine!"
O alta drama... moartea baiatului...
La doar o zi dupa moartea fetei familia baiatului a cerut insisitent ka el sa fie imorantat langa ea,, Asa a si fost.. Vorbele era de prisos... dar un singur sfat au dat:
Incercati sa apreciati pe cineva cand il avetzi alaturi... caci dupa aceea este aproape imposibil sa mai recuperatzi fiintza iubita chiar si dupa moarte!!!